Constrângere, control deficitar, persistență, iritabilitate, dorința intensă, abstinenţă urmată de recidivă, reproșuri, vinovăție. Oricare formă de dependență cunoaşte aceste aspecte. Adultul dependent le promite celor dragi că va renunța, de nenumărate ori. Își promite lui însuși. În ciuda încercărilor repetate, recidivele apar şi reapar.

O persoană dependentă are nevoie de anumite substanțe ca de aer, pentru a-şi regăsi, temporar, calmul, starea de bine, entuziasmul, sensul vieţii.

Ce anume îi determină pe oameni să devină vulnerabili în faţa adicţiei? Aproximativ 3 factori care coincid într-un anumit moment al vieţii: predispoziția, curiozitatea de a testa efectul unei substanțe, cu scopul evadării dintr-un trai neplăcut şi stresul.

În zona cortexului cerebral responsabilă de reglarea impulsurilor emoționale și de luarea deciziilor raționale, creierul afectat de dependenţă prezintă o scădere a activității. Prin urmare, e dovedita științific scăderea capacităţii de a gândi raţional şi de a energiza motivația intrinsecă. Consumul regulat de substanțe care creează dependenţă remodelează, în timp, structura chimică a creierului, anatomia şi fiziologia acestuia. Modificările biologice conduc la comportamente alterate. 

Dacă vă doriţi să ajutaţi o persoană dependentă sau dacă doriţi să vă ajutaţi pe dvs., pentru a avea loc vindecarea, creierul afectat trebuie să inițieze propriul proces de eliberare. Un creier afectat şi disfuncţional trebuie să decidă că vrea sa îşi depășească propria disfuncţionalitate, să revină la ceea ce noi numim normalitate. Cu cât dependența este mai veche, cu atât este mai accentuată anormalitatea creierului şi cu atât mai mari vor fi obstacolele biologice și emoționale in calea luării deciziei de a alege sănătatea. 

Nu, nu trimiteți în psihoterapie o persoană dependentă folosindu-vă de amenințări. Este necesar să îşi dorească, să îşi ia un angajament faţă de sine, nu să se prezinte la cabinet pentru a evita nişte pedepse sau pentru recompensa financiară. Este vorba de hotărârea persoanei dependente de a-și întoarce privirile spre acel vid pe care este avid să-l evite şi să găsească un specialist mai putin zelos în ale pedagogiei, mai empatic, mai înţelegător în ceea ce priveşte pornirile umane şi mai puţin directiv, cu care să reuşească să rezoneze (cât de cât).

Psiholog Irina Forgaciu

www.irinaforgaciu.ro

 

Bibliografie recomandată:

G. Maté – In the Realm of the Hungry Ghosts: Close Encounters with Addiction
Robert L. Dupont – The Selfish brain: Learning from Addiction
A.N. Schore – Affect Regulation and the Origin of the Self