Pentru unele femei, perspectiva șomajului poate fi un motiv de panică, pentru altele, nu este decât un semnal că poate e momentul să pornești pe alt drum, poate că e momentul să îți împlinești adevărata menire. Povestea Irinei Suciu din Cluj Napoca confirmă această teorie.

Irina este o femeie care a respectat întotdeauna tradiția și și-a construit viața după regulile învățate acasă, la părinții ei din Rodna, jud. Bistrița. A făcut școală, s-a angajat, a devenit manager, s-a căsătorit, a făcut un copil, și-au cumpărat casă și viața lor putea continua în acest ritm dacă Irina nu rămânea șomeră. Cred că șomajul este cel mai bun lucru care i s-a putut întâmpla în viață pentru că din acel moment începe construirea a două afaceri care aduc bucurie în sufletele a mii de români.

– Irina, ce ai simțit când ai fost pusă în situația de a o lua de la capăt profesional?

– Am simțit că nu mai vrea să mă întorc să lucrez ca angajat și am sunat-o pe mama să vină la Cluj să mă învețe să cos tradițional, așa cum fac ea și bunica. 

-A fost ușor să înveți?

– Deloc, mi se părea foarte greu, mama își pierduse răbdarea și mi-a spus într-o dimineață că dacă nu învăț tehnicile de bază până la ora două când pleacă autobusul înapoi la Rodna, ea nu mă mai învață nimic. Ei bine, până la amiază mi-am dat seama că eu asta vreau să fac toată viața. De trei ani cos încontinuu, doar două săptămâni de pauză am avut: când am născut al doilea copil și când mi-a fost copilul în spital. E și terapie și meserie pentru mine cusutul.

-Ce coși, mai exact?

– Am început cu lucruri mici: bijuterii cu cusătură tradițională, ii tradiționale, costume populare, brâuri și chiar rochii de mireasă. Am învățat foarte multe în ultimii trei ani, atât de la bunica mea și de la oamenii care cunosc tradițiile noastre populare, cât și din cărți vechi, de pe internet pentru că pentru mine important este să duc mai departe tradiția, nu doar să cos o cămașă colorată. Totul trebuie să fie autentic: de la material, croi, ață, tehnică de cusut.

-Irina, știu că tu și Andrei, soțul tău, sunteți uneori frustrați de producătorii de serie, care vând ieftin așa-zise ii cusute la mașină pe tot felul de materiale ciudate și le vând ca ii tradiționale românești.

– Este frustrant să vezi cum cea mai mare parte a publicului din târguri merg pe variantele ieftine și de slabă calitate. În ultimul an însă am învățat să ne selectăm publicul și să ne îndreptăm spre muzeele de etnografie, unde vine oameni care iubesc tradiția noastră populară și vor să o ducă mai departe. Ei sunt clienții noștri, un public rafinat, care înțelege câtă muncă se depune atunci când coși manual o ie sau o rochie de mireasă. O ie adevărată, care respectă toate crezurile ar putea fi cusută în minim 6 luni și ar costa peste 2.000 euro. Avem și noi astfel de comenzi personalizate și e o mândrie să le ducem la bun sfârșit.

-Irina, care au fost provocările tale în această afacere?

– Am avut multe provocări la început, când nu cunoșteam furnizorii, am cumpărat și ațe și materiale pe care le-am aruncat, nu erau de calitate. Apoi a trebui să învăț semnele tradiționale românești, în funcție de zonă, dimensiunile la șiruri, am căutat cărți de cumpărat, surse de informare pentru că eu m-am aruncat în această meserie cu multă pasiune, însă fără să fi avut educație în domeniu.

-Știu că cea mai mare provocare pe hand-made este să găsești forță de muncă pricepută sau dispusă să învețe. Care a fost experiența ta?

-Am căutat și noi să angajăm femei care să ne ajute sau fete care să fie dispuse să învețe, însă experiența nu a fost fericită. Am avut la până acum opt femei, însă nu lucrau cum trebuie, mereu trebuia să refac cusătura după ele și am renunțat. Deocamdată suntem doar eu, mama și bunica. Caut în continuare fete dispuse să învețe să coase, e o meserie frumoasă și cred în viitorul ei, tradiția e musai să meargă mai departe.

-Irina, când ne-am cunoscut noi, afacerea ta era la început de drum și tu aveai doar un băiețel, pe David. Știu cât de greu ți-a fost să te organizezi cu un singur copil, acum a apărut în viața voastră și Damian. Cum te organizezi cu doi copii, cine te ajută?

– Fără Andrei, soțul meu, nu aș fi făcut nimic din toate acestea. El este și soț, și tată, și adminstrator, și vânzător în târguri, de toate, deși are și jobul lui la o multinațională din domeniul IT. În privința programului, am învățat să mă relaxez, să mă organizez după programul copiilor. Ei sunt prioritatea, iar când ei sunt la grădiniță sau dorm sau după ce vine Andrei de la muncă, eu am timp de cusut. Practic, în prima parte a zilei mă ocup de familie, apoi de cusut. 

-Pe lângă Andrei, cine te-a mai ajutat în afacere?

– Am două comunități care m-au ajutat și m-au promovat foarte mult și fără de care nu cred că aș fi ajuns unde suntem acum. Prima este Comunitatea Mamprenoare, fetele din Cluj ne-au ajutat foarte mult cu sfaturi si la promovare, apoi faptul că după un comunicat de presă dat de Mamprenoare a venit TVR la noi și am apărut la stiri la TVR 1,2,3 și TVR CLUJ, apoi celelalte articole din Adevarul și din Revista Mamprenoare ne-au propulsat pur și simplu în atenția publicului. Vin oamenii la noi în târguri și ne spun că ne cunosc de la televizor.

A doua comunitate, care ne este ca a doua familie, este Asociația Produs de Cluj. Ei sunt cei cu care mergem în târguri și naționale și internaționale și care ne susțin și ne încurajează în permanență.

– Familia Suciu a mai deschis o afacere anul trecut, este vorba despre o afacere cu o oglindă foto pe care o închiriați la evenimente. Ce alte planuri de viitor aveți, Irina?

– În primul rând, îmi doresc să mut atelierul din casă pentru că îmi doresc să ne extindem afacerea și aș vrea să fie o separare clară între viața de familie și afacere. Ca și planuri de viitor mai un vis mai vechi, care sper să devină realitatea în această toamnă: să lansăm o linie de paltoane cusute tradițional.

Sănătoși să fim că restul le-om duce pe toate, pe rând.

Pe Irina Suciu o puteți contacta pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/Irinacoaseie/